Si daca bradul ar avea ochi? Ar plange de doruri si dezmembrari... Si-ar trage zapada un pic pe ochi tocmai cand in ai nostri ar sageta speranta, visul...Ar clipi timid la insemnarile noastre naive, cupidoniene de parca si pe el l-ar durea inima...Stingher ne-ar simti imbratisarea cuvintelor nespuse...Dojenitoare sclipiri am primi atunci cand va vedea in noi ticalosul, lasul, gresitul...Cand coloana noastra verticala nu va fi dreapta, la inaltimea lui, aspru si neiertator ne va lovi cu privirea...si ne va imbraca intelept atunci cand iute anii vor trece si peste noi...Ne va face cu ochiul atunci cand va simti in noi disperarea, intristarea, insingurarea...Sa-l legam la ochi si sa ne intoarcem la noi insine ca si cum am intalni cu nostalgie un vechi prieten caruia sa-i spunem incet, Craciun linistit!'
